Amplificarea revoluției tehnologice este în plină manifestare. Ne-am obișnuit să-i folosim produsele la fiecare pas, nu ne mai putem imagina viața fără diversele ajutoare tehnologice. Aproape zilnic suntem martori la noi și noi descoperiri tehnologice ori aplicații ale acestora. Rezultatele, le știm cu toții: confort, viteză, accesabilitate, conectare, fun, etc. Însă, pe lângă cele bune și utile, la pachet ne vin și provocări. Tehnologiile ne seduc și ne învăluie cu iluzii. Pe de-o parte ne oferă oportunități, dar tot ele ne pot împinge către materializarea celor mai cumplite coșmaruri.
Iar pentru că în această schimbare pe care o traversăm se regăsesc momentan ambele posibilități (și oportunități, dar și amenințări), avem nevoie de repere care să ne ajute să ținem calea cea bună. Pentru că istoria ne învață că munca l-a creat pe om, iar confortul și plăcerile exacerbate l-au dus la pierzanie. Iar filosofia completează înțelept, din cele mai vechi timpuri, că ne cizelăm și devenim gânditori conștienți doar dacă acțiunile noastre sunt fundamentate pe etică și valori înalte.
Tocmai de aceea este esențial, mai mult decât oricând, să ne întoarcem la istorie. La filosofie, la puterea cuvintelor, la formele de artă. La cultură și tot ce definește umanitatea.
Mai ales că tot mai multe cercetări și voci avizate susțin o concluzie unitară: secolul 21 va fi despre științele umaniste sau nu va fi deloc! Și am face bine să auzim acest avertisment, pentru că ne aflăm în pragul unei confuzii generale care poate avea urmări dezastruoase! Nu putem dezvolta mașini care să fie mai înțelepte decât noi! Și nici nu putem să ne trimitem copiii în lumea tehnologiilor fără să le oferim anterior cunoștințe și experiențe despre cine sunt ei.
Cultivarea abilităților STEM (Science-Technology-Engineering-Mathematics) rămâne în continuare o prioritate indiscutabilă. Nu mai avem cum să ne sustragem din această cursă. Calitatea cunoștințelor, a experiențelor, a instrumentelor folosite vor permite acuratețe și măiestrie, atât în integrarea competențelor tehnologice, cât și în dezvoltarea intuiției pentru descoperiri de aplicabilitate ale acestora.
Complementar, însă, trebuie să compensăm obligatoriu prin dezvoltarea abilităților umaniste: de relaționare autentică (pe valori autentice), de înțelegere a emoțiilor (proprii și celor din jur), de găsire a soluțiilor echitabile și neinvazive pentru toți cei care împart acest ecosistem. Această sensibilitate se cultivă prin muzică, arte plastice, literatură, istorie, etc. Prin contact intens și autentic cu natura și cu oamenii.
Deși uneori privite cu oarecare aroganță și/sau indulgență, tocmai aceste domenii consolidează umanitatea din noi: faptul că ne înțelegem rădăcinile, că descoperim felul în care am învățat să gândim, să creăm, să apreciem frumosul și sublimul. Matricea etică universală pe care omul o accesează prin cultură, prin frumusețe și bunătate, prin colaborare și dăruire.
Criza sistemelor de educație a impulsionat și unele încercări de schimbare, de diverse amplori, cu impact mai profund sau mai superficial. Însă puține dintre aceste noi metode valorizează la adevăratul lor potențial artele și științele umaniste. De cele mai multe ori se pune accent pe comunicarea formală și mai puțin pe substratul fin al acestora. Sigur că este foarte important să scriem corect. Însă și mai important este să alegem și cum alegem cuvintele pe care le scriem, gândurile pe care le punem în fraze, sensurile care ne definesc relațiile.
Revizuirea curriculelor și a programelor este necesară. Dar mai necesară, urgentă chiar, este nevoia de revizuire a atitudinii celor implicați în educație. Pornind de la crearea unor oportunități de formare a profesorilor și până la grija și perspectiva de zi cu zi a educatorului profesionist însuși asupra activității sale și felului în care o desfășoară. Asemenea atitudini noi pot avea impact major și imediat în sensul celor spuse mai sus. În realitate, de cele mai multe ori schimbarea este atât de accesibilă încât accesarea ei este limitată doar de dorința și deschiderea omului implicat în proces. Cel puțin pentru această schimbare de atitudine, noi, educatorii, nu putem pasa altcuiva răspunderea!
Și toate acestea le putem învăța de la modelele umane: actuale și din alte timpuri. La capitolul alte timpuri ne ajută istoria, literatura, artele. La cel actual – părinții, bunicii, profesorii și oamenii cu care interacționăm zilnic…
Științele s-au desprins rând pe rând din corpul Filosofiei pentru a se autodescoperi și a ni se arăta în toată splendoarea cunoașterii. A venit vremea ca ele să se întoarcă acasă și să contribuie cu recunoștință și smerenie la conștientizarea la un alt nivel a fineții și fragilității eticii, moralei și… omeniei.
Pentru că umanismul este despre om, despre ceea ce este acesta în toate manifestările sale. Și pentru că doar umanismul ne-a dat de la bun început posibilitatea de a crea noi științe și de a le aplica în dezvoltarea de mașini deștepte.
Să avem grijă să nu devină mai deștepte decât noi și să-și găsească propria conștiință și inspirație.
Surse de inspirație:
– http://www.p21.org/our-work/p21-framework
– https://www.youtube.com/watch?v=UZEZTyxSl3g
– https://www.youtube.com/watch?v=AE_QHLShLHY&t=2s
– https://www.youtube.com/watch?v=4mfx987jOJo
foto: Thanasis Zovoilis/Moment/Getty Images