Copiii supradotati: intre provocari si binecuvantare

Supradotarea este „o dezvoltare asincrona in care abilitati cognitive avansate si o intensitate emotionala inalta se imbina pentru a crea experiente interioare si o constiinta care sunt calitativ diferite fata de de norma. Aceasta asincronie creste si mai mult odata cu capacitatile intelectuale mai mari. Unicitatea supradotatilor ii face vulnerabili in mod particular si cere modificari in educatia parentala, in invatare si consiliere pentru a le oferi o dezvoltare optima.”  (Grupul Columbus,1991)

Studierea supradotarii si in special, a copiilor supradotati are un istoric recent, vag si foarte particularizat. Fenomenul tine de specificul individului, de ceea ce este si felul in care se manifesta.

Acestea tin foarte mult de mediul in care se dezvolta copilul (familial, cultural, scolar, etc.), iar mediul in sine, in cea mai mare parte, este impactat de cultura. Astfel, ceea ce functioneaza intr-o cultura, se poate sa nu aiba relevanta in alta.

De aceea cercetarile si descrierile realizate asupra fenomenului in culturi diferite de a noastra trebuie privite cu discernamant si acuratete.

Totusi, o serie de caracteristici generale se pot distinge. Acestea tin in mare parte de evolutia „standard” a fiintei umane si constatarea unor diferente fata de aceste standarde. Astfel, vom fi atenti la urmatoarele componente pentru identificarea abilitatilor inalte:

  • invata foarte repede (emotii/concepte/simboluri/miscari);
  • memorie foarte buna (pe diverse surse senzoriale/stiluri de invatare);
  • vocabular foarte dezvoltat (pe domeniul de evolutie, performanta);
  • intelegere avansata a nuantelor (fenomen/emotie/concept/miscare);
  • adesea – autodidacti;
  • de obicei – profunzi emotional (pe vector interior sau/si exterior);
  • foarte senzitivi, „simtitori” pe domeniul de abilitate;
  • gandire abstracta (complexitate/logica/eficienta emotionala);
  • idealism si simt al dreptarii, corectitudinii;
  • sentimente/emotii intense si reactii (pe domeniul de interes -curiozitate);
  • atentie de lunga durata si persistenta (pe subiecte de interes);
  • preocupati de propriile ganduri;
  • nerabdatori cu inabilitatile (incetinelile) proprii sau ale altora;
  • cauta/cer probarea/sondarea intrebarii (argumentarea relevantei, motivatia reala);
  • nivel larg de interese;
  • curiozitate foarte mare;
  • interes in experimentare si realizare („facere”) diferita a lucrurilor – creativitate, originalitate;
  • gandire divergenta: relationarea lucrurilor/fenomenelor (conceptelor, emotiilor, etc.) in alta structura, maniera de lucru (algoritm), context, modalitatati diferite de manipulare, etc., pana la dezvoltarea de noi utilitati/functionalitati;
  • pasionati si cu simt deosebit al umorului.

Astfel, in functie de prevalenta diverselor aptitudini individuale se disting, in linii mari, urmatoarele tipuri:

  • copii cu ,,aptitudini academice” sau scolare, caracterizati prin succesul in activitatea de invatare, usurinta operarii cu notiuni abstracte si a formularii generalizarilor, prin rapiditatea insusirii cunostintelor, in special teoretice;
  • copii cu ,,aptitudini creatoare”, caracterizati prin capacitatea de a produce ceva nou fata de stadiul lor de cunostinte;
  • copii cu ,,aptitudini stiintifice”, caracterizati prin capacitatea de observare, prin rationament logic si prin usurinta cu care folosesc calculele si simbolurile, prin ingeniozitatea asocierii cunostintelor;
  • copii cu ,,aptitudini artistice”, caracterizati prin capacitatea creatoare de a imagina si organiza simboluri, forme, modele, culori si sunete, de a crea prin aceste mijloace o impresie estetica;
  • copii cu ,,aptitudini tehnice”, caracterizati prin capacitatea deosebita de folosire si inventie a unor obiecte tehnice; prin aptitudinea de a intelege mecanica la un nivel teoretic, nu doar practic, de a rezolva probleme tehnice, de a sesiza relatiile spatiale;
  • copii cu ,,aptitudini de conducere”, caracterizati prin capacitatea de a calauzi si indruma pe altii, de a-i convinge si antrena, prin insusiri de personalitate precum tactul, curajul, puterea de abstractie si o evidenta inteligenta combinativa;
  • copii cu ,,aptitudini sociale”, altele decat cele de conducere, caracterizati prin capacitatea de formare a relatiilor umane, prin competenta sociala, prin facilitate psihomotorie

Aceste tipuri de dotare superioara pot sa apara si in forme combinate. Trebuie subliniat, insa, ca toate aceste tipuri  presupun prezenta unui intelect superior, ceea ce le distinge principial de alte fenomene, similare ca manifestari, dar de calitate mai modesta. De exemplu, talentul artistic si cel tehnic se deosebesc de simplele indemanari psihomotorii din domeniile respective.

De retinut este faptul ca principala dificultate in procesul de cunoastere a fenomenului de supradotare este diagnosticarea – stabilirea tipologiei de supradotare. Nu exista doua tipologii la fel, dar se pot stabili anumite elemente principiale. Despre acest subiect vom reveni cu alta ocazie.

De identificarea corecta a profilului de supradotare depinde modalitatea de dezvoltare si directia de evolutie a copilului. Depinde, pana la urma, daca darul supradotarii va fi sau nu valorificat.

 

________

 

Vom dezbate pe larg aceste aspecte, precum si metode de intelegere a propriului copil, de integrare in grupul altor copii cu care interactioneaza in tabara Kogaion Gifted Children ce va avea loc la Moieciu de Sus, in perioada 1-7 septembrie 2018

Alaturi de mentori specilaizati, copiii vor invata despre abilitatile lor si cum sa le puna in valoare, iar parintii vor descoperi cum pot comunica mai bine cu copiii lor si cum ii pot ajuta in acest parcurs de descoperire a sinelui si de integrare in colectivitate.

 

Kogaion Gifted Children

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *