Deşi suntem în plină eră tehnologică, când aproape orice curiozitate sau nevoie se poate rezolva prin câteva click-uri, totuşi uneori este bine să revizuim acele unelte fundamentale care ne-au adus până la acest grad de dezvoltare a umanității.

Şi mă refer astăzi la scrisul de mână. Relevanța acestuia în era tehnologică a fost intens dezbătută, concluziile variind de la „a-l exclude din programa şcolară” şi până la „… să se chinuie cum ne-am chinuit şi noi, că n-a murit nimeni!”. Între cele două extreme, important este să-i înţelegem sensul şi să facem alegeri în cunoştinţă de cauză.

 

Deci, ce este scrisul?

 

Scrisul – forma de reprezentare a semnelor grafice în care, folosindu-ne de instrumente (stilou-hârtie, în special), le conferim acestora înţeles. Se consideră că actul scrisului de mână, dintre toate tipurile de acţiuni învăţate este cel mai complex şi mai solicitant. Poziţia degetelor, a palmelor, a încheieturilor, controlul musculaturii fine pentru a ţine stiloul şi pentru a executa mişcări rafinate şi precise, cât şi poziţia întregului corp (spate, gât, picior, mâini, etc.) au nevoie de o sincronizare şi o coordonare minuţioase. Acestea se dobândesc prin mult exercițiu şi prezenţă. Doar referindu-ne la aspectul motor al acţiunii, putem înţelege că fiind angrenate tipologii diverse de musculatură, ariile asociative de pe scoarţa cerebrală sunt cele care vor fi stimulate la maximum. Mai mult, actul scrisului nu constă doar în a desena cârlige/bastonaşe, etc. – noi dăm înţeles acestor semne grafice, le punem într-o logică şi o cursivitate, le asociem cu imaginea unei litere, inserăm litera în cuvânt, cuvântul în propoziţii/fraze, etc.! Devine evidentă complexitatea acţiunii.

 

Despre caligrafie

 

Să ne referim un pic strict la caligrafie. Aceasta este adesea privită ca o formă de artă, care respectă reguli, foloseşte instrumente şi se conformează înţelesurilor; mai simplu, o putem defini ca fiind abilitatea complexă de a reprezenta cursiv, expresiv şi citeţ semnele grafice.

Până nu demult, acestei forme de artă i se acorda o importanţă majoră: exersarea abilităţilor caligrafice constituia o parte fundamentală din curricula de educaţie a copiilor. Mai mult, până nu-şi însuşeau abilitatea de a scrie frumos, copii nu erau încurajaţi să cerceteze științele reale, profunzimile artelor şi chiar meşteşugurilor. Se considera că înainte de a se ocupa de studiul domeniilor menţionate mai sus, copiii trebuie să deprindă răbdarea, efortul exerciţiului (munca), cât şi abilitatea de a-şi controla volitiv impulsurile. Abia apoi erau încurajaţi să exploreze şi să descopere. Iar despre diferenţa calitativă a acestor explorări nu cred că există dubii. Până la urmă, nu experienţa în sine este scopul, cât rezultatul experimentărilor/explorărilor!

Totodată, fineţea, rafinamentul şi acurateţea personalităţii umane se pot citi în felul în care cineva scrie. Din păcate nu mai punem preț pe aceste aspecte, cu toate că caligrafia este esențială pentru felul în care individul alege să se exprime. În zilele noastre, am sintetizat şi am rămas doar cu importanţa caligrafiei în analiza grafologică a scrisului. Căci, de, – atât am înţeles!

 

Beneficiile antrenamentului caligrafic

 

Analizându-le, ne dăm seama că exercițiile caligrafice amintesc în mod inerent de gimnastică qigong, care „schimbă fizicul, mișcă articulațiile”. Acest proces influențează sănătatea mentală și fizică, dezvoltă musculatura fină al brațelor, stimulează creierul și imaginația. Procesul de scriere echilibrează, de asemenea, respirația.

Caligrafia sensibilizează lobul drept al creierului să simtă corectitudinea liniilor, structura simetriei, ritmul și tempoul, dezvoltă atenția, observația și imaginația. Intenţionat folosim termeni muzicali, deoarece tiparul de realizare a armoniilor este identic: prin sunet în muzică, prin imagine/semn care are înţeles în scriere.

Caligrafia, indirect (dar foarte profund!) ordonează gândurile şi structurează mintea. Şi o face sub formă de artă. Iar importanţa artelor în viziunea modernă a neuroștiintelor este incontestabilă: artele nu mai sunt privite ca forme auxiliare de experimentare, ci dimpotrivă! Tot mai multe cercetări concluzionează beneficiile muzicii, mişcării artistice (dans, balet, sport, etc.), artelor plastice asupra dezvoltării neuronale şi calităţii funcţiilor cerebrale (în special ariile asociative situate pe neocortex). Practic, ajungem să antrenăm ordonat creativitatea!

Se pare că aspectele motrice ale scrierii de mână își demonstrează constant relevanța și beneficiile în noi și noi domenii de interes. Studiile clinice realizate pe pacienții cu leziuni cerebrale relevă detalii interesante asupra scrisului, până într-acolo încât nu există nici o boală care nu ar putea fi ameliorată cu ajutorul caligrafiei. Rezultatele arată că pacienţii care practică scrierea caligrafică reuşesc să se relaxeze și să se calmeze emoțional, îşi însuşesc o respirație uniformă, îşi echilibrează/încetinesc pulsul. Mai mult, se constată manifestări asociate, precum scăderea tensiunii arteriale și reducerea tensiunii musculare. Se mai observă îmbunătăţirea răspunsului de reacţie, a abilităţii de a diferenția și defini forme, precum și capacitatea de orientare în spațiu. (Henry S.R. Kao, Henry, S.R., Hoosain, R., 2010)

Yuan Pu, cercetător chinez, profesor asociat la Institutul de Comunicare Grafică din Beijing, a ajuns la concluzia că studenții care studiază caligrafia percep și memorează informațiile mult mai repede decât ceilalți, își dezvoltă la un nivel superior memoria vizual-spaţială, memoria musculară, precum şi sincronicitatea/coordonarea mişcărilor. Mai mult, unele studii şi observaţii demonstrează clar că caligrafia prelungește viața (vezi biografiile marilor caligrafi chinezi).

Cu toate acestea, sunt multe voci (mai mult sau mai puţin avizate) care banalizează importanţa scrisului de mână pentru o educaţie de calitate. Dacă o privim din perspectiva unei „activităţi inutile, repetitive care acoperă nevoia de a arăta altora ce frumos scriu” – înseamnă că n-am înţeles mare lucru din felul în care creierul nostru se educă şi se cultivă.

Consider că ar trebui schimbată viziunea asupra importanţei actuale a acestei deprinderi. Caligrafia, pe lângă aritmetica mentală, cubul Rubik, brain gym şi alte instrumente, îşi are asigurat un loc de cinste în programele educaţionale de viitor. Ea poate fi foarte atractivă dacă persoana care aduce această activitate în lumea copiilor înţelege valoarea sa şi o adaptează nevoilor copiilor de astăzi. Iar aici ne putem folosi de cunoaştere, imaginaţie/creativitate şi… „un pic” de bunăvoință.

Important este să înţelegem că caligrafia ne îmbunătăţeşte calitatea noastră umană (chiar dacă la prima vedere nu pare). Este mare nevoie să învăţăm să vedem profunzimile, dincolo de ceea ce este confortabil şi accesibil.

 

Ps: Poate ar fi interesant să faceţi singuri un exerciţiu de observaţie: Cum scriu oamenii cu care interacţionaţi? Puteţi să vă daţi seama de ordinea gândurilor şi acţiunilor lor din felul în care scriu?… 🙂

 

Rodica Efros

Psihopedagog, Formator în Psihopedagogia Excelenței

Mentor permanent Kogaion Gifted Academy

 

Surse de inspiraţie şi citări:

Kao, Henry, S.R., Hoosain, R., Graphonomics, North-Holland, 2010

Yu-ho Tseng, Youhe Zeng, A History of Chinese Calligraphy, The Chinese University of Hong Kong, 1993

http://calligraphy-expo.com/en/participants/Yuan_Pu/calligraphy-and-health

https://www.ashford.edu/online-degrees/social-behavioral-science/bachelor-of-arts-cognitive-studies

https://ecc.gov.jm/benefits-of-the-arts-in-early-childhood-development/

https://www.inclusivechildcare.org/resource-library/document/arts-early-childhood-social-and-emotional-benefits-arts-participation

https://www.youtube.com/watch?v=tAn48s2frXs