Articole

„M-aş bucur să văd cum părinţii încep sa se destupe la minte, cum profesorii încep să se umanizeze” – interviu cu prof. dr. Florian Colceag / Cristina Carp Silion

http://argolit.ro/m-as-bucur-sa-vad-cum-parintii-incep-sa-se-destupe-la-minte-cum-profesorii-incep-sa-se-umanizeze-interviu-cu-prof-dr-florian-colceag-cristina-carp-silion/

“Ce il stimuleaza si ce il inhiba pe copilul meu de 6 ani? (clasa 0)”

Diana Petcu, fondator Kogaion Gifted Academy

“Cum evitam plictiseala copilului nostru proaspat intrat pe bancile scolii?”

Tot mai multi parinti afirma involutia copilului lor dupa primul an la scoala. Deseori auzim: “Si-a pierdut curiozitatea” sau ‘Stia mai multe in prima zi de scoala decat in ultima” sau “A avut un an foarte dificil din cauza zgomotului si a galagiei infernale de la clasa”

Cercetarile in domeniul educatiei (n.b. Florian Colceag) arata ca diferitele etape de varsta ale copiilor sunt declansatoare de orizonturi de cunoastere si interactiune sociala specifica ce se manifesta prin comportamente tipice.

La varsta de 6-7 ani, plictiseala si munca repetitiva conduc la evitarea efortului fara sens si la gasirea unor preocupari aleatorii.

Ce facem pentru a evita acest lucru pentru copilul nostru proaspat intrat pe bancile scolii?

Incurajarea performantei si depasirea limitelor proprii este esentiala pentru fructificarea la maxim a acestei etape de varsta caracterizata de inteligenta existentiala.

Astfel, in educatia scolarului, cativa factori sunt de extrema importanta:

–        Interactiunea copil – scoala: scoala ofera cadrul in care copilul ar urma sa isi dezvolte cunoasterea, sa isi dezvolte abilitatile si darurile native; sistemul actual de educatie este un system standardizat, care nu pune accent pe unicitatea copiilor si nu tine cont de nevoile si caracteristicile specifice fiecarei varste; realizarea echilibrului mental si emotional si oferirea de programe alternative de enrichment care sa tina cont de nevoile de dezvoltare si unicitatea fiecarui copil sunt esentiale

–        Interactiunea copil – invatator: personalitatea invatatorului nu o uitam toata viata; stilul de predare si modalitatea de lucru isi pun amprenta asupra formarii personalitatii copilului; cunoasterea stilurilor de invatare ale copiilor si structurarea acestora tinand cont de particularitatile individuale ale fiecarui copil, dragostea pentru copii si atentia asupra nevoilor specifice sunt aspecte care fac diferenta intre un invatator de vocatie si un alt invatator

–        Interactiunea copil – clasa: un spatiu de lucru prietenos care sa asigure confortul invatarii este absolut necesar pentru ca transferul de informatie sa se realizeze intr-o pondere cat mai mare; la polul opus, o amenajare insuficienta sau agresiva poate inhiba actul invatarii

–        Interactiunea copil – colegi de clasa: interactiunea cu colegii de clasa inca de la clasa 0 constituie intr-o clasa de aprox. 30-35 elevi, tot atatea mijloace de “manifestare – aparare”; agresivitatea unor copii si fenomenul de bullying creeaza tot mai multe probleme in special copiilor senzitivi sau care vin cu un suport emotional scazut din familie; cercetarile efectuate in domeniul neurostiintelor arata ca intarirea nodurilor si a traseelor neuronale generate de emotii negative se realizeaza in dauna creativitatii si a triadei: cunoastere-incredere-realizare de potential

–        Interactiunea copil – parinti: calitatea timpului petrecut impreuna cu copilul este definitorie pentru armonia in familie si formarea unei relatii bazate pe incredere si respect, la formarea unui corp emotional puternic; rezolvarea temelor pentru acasa plasata deseori in sarcina parintilor face ca aceasta relatie sa se degradeze de la an la an si se constituie in schimbarea majora intervenita in relatia copil-parinti odata cu inceperea scolii.

*

*              *

Capcana zilei: Racul, Broasca si o Stiuca trebuie la fel sa duca!

Rodica Efros, Director Educational, Kogaion Gifted Academy

please-climb-that-tree1

Fiecare copil vine în această lume cu un <dar>. Identificarea şi definirea acestui potenţial este definitoriu pentru aprecierea şi dezvoltarea pasiunilor, lărgirea orizonturilor de cunoaştere şi pentru găsirea rostului în viaţă.

Acest <dar> se conturează printr-o serie de abilităţi şi aptitudini predominante care ajung să influenţeze puternic particularităţile individuale ale copilului: modul în care cunoaşte lumea, felul în care o interpretează şi înţelege, modalitatea în care reuşeşte să interacţioneze cu ea. Identificate, încurajate şi hrănite, acestea determină copilul să cunoască şi să experimenteze cu plăcere, îi cultivă şi dezvoltă stima de sine şi încrederea că este valoros. Îl ajută să rămână curios şi deschis în faţa provocărilor vieţii.

Pornind de la un citat celebru al lui Einstein, căutăm să înțelegem ce ar însemna abordarea individualizată a educației și invățării. Pe înțelesul tuturor.

Deși cuvintele din enunț sugerează că demersul s-ar centra pe ”individ”, totuși nu este prea clar la ce anume se referă; și nu doar pentru cei care nu sunt de meserie profesori sau educatori.

Când ne gandim la ceea ce ne deosebește atunci înțelegem că felul în care simțim și trăim, modul în care în care gândim, subiectele care ne interesează/ pasionează, precum și credințele noastre, ajung să ne definească propria ființă.  Toate aceste lucruri se concretizează în ceea ce numim abilități, talente, dăruiri. Marea problemă pe care o observăm mai ales la vârstele copilăriei, este că nici copiii și nici adulții din preajma lor, nu reușesc să-și dea seama de înclinațiile și pasiunile lor; lipsa abordării experiențiale a învățării fiind cauza principală a acestei confuzii. De aici o serie întreagă de probleme, care se amplifică cu timpul, generează frustrări și lipsa motivației de a cunoaște si de a evolua pe tot parcursul vietii.

Frământările generate de complexitatea vremurilor în care  trăim aduc în discuție nevoia de a găsi soluții concrete, care să acceseze diversitatea potențialelor și să le  valorifice. Aceste provocări ne ghidează tot mai insistent către abordarea individualizată a educației și instruirii. Deși pare accesibilă și simplu de realizat, aceasta solicită interconectarea mai multor informații din domenii diferite: pedagogie, psihologie, neuro-științe, fiziologie, etc., integrând inclusiv și aspectele filosofice ale existenței. În acest context, învățarea individualizată vizează o serie de aspecte, care definesc acest demers. Nevoile pe care le resimte copilul, inteligențele predominante, talentele și pasiunile care îi pun în mișcare curiozitatea și deschiderea – ar putea constitui surse valoroase pentru a-l ajuta să învețe prin a construi oportunități și experiențe de învățare.

–          Ce și cum simte?! Ce îl emoționează, ce îl inspiră?

–          Ce îl motivează să acționeze? Ce îi place să facă/ să știe? Care sunt interesele copilului? Dar domeniul de pasiune?

–          Ce știe? Care este nivelul cognitiv la care se află?

–          Cum învață? Care este stilul său de învățare?

Totodată, aceste elemente vor fi un reper permanent în urmarea traseului individual al fiecărui copil.

Pe lângă aceste informații, atunci când abordăm individualizat educația, o importanță aparte o acordăm așteptărilor copilului. Ce vrea să devină? Cum visează să ajungă? Unde se vede în viitor?… Sunt întrebări pe care aproape că nu le punem niciodată copiilor nostri, dar răspunsurile ar putea să facă diferența calitativă atunci când ne-am propus să-i angrenăm în învățare. Astfel, putem accesa motivația și interesul copiilor pentru a învăța. Copilul știe să spună ”nu pot”, ”nu vreau”, ”nu stiu”, ”nu știu cum”, ”nu am înțeles”, etc. Trebuie doar să-l ascultăm și să-l auzim. Fiecare dintre aceste afirmații ne ajuta sa identificam cum anume, specific, să abordăm instruirea cât se poate de individualizat: subiectele pe care le putem aborda pentru a fi ”plăcute”, interesante și provocatoare de curiozitate; modul în care putem fi mai expliciți (materiale didactice, metode, situații de învățare, etc.) ca să-i ajutăm să înțeleagă. Totodată le oferim copiilor oportunități pentru a intui importanța pe care o are învățarea pentru ceea ce visează el să devină.

Învățarea profundă se întâmplă doar atunci când mediul este sigur și confortabil, când atmosfera emoțională asociată învățării este calmă, prietenoasă și plină de provocări istețe; când presiunea rezultatului este echivalentă cu plăcerea obținută din călătoria până la el. Vizibilitatea învațării îi demonstrează utilitatea acesteia. Și, foarte important, când realitatea imediată, văzută acasă, la școală, la terenul de joacă sau în media vorbeste despre nevoia a fi mai bun; tu, cel de azi, față de cel de ieri.

Fiecare om are o menire pe lume. S-o descoperim, s-o înțelegem și să ne-o asumăm, este misiunea pe care o avem. Cunoașterea și educația sunt reperele de bază în acest demers. Iar abordarea înțeleaptă a educatiei vizează în mod clar individualizarea acesteia. Nu putem face bine cu forța, nu putem avea pretenția să fie învățat ceea ce este perceput a nu fi util. Si nu putem fi fericiți doar pentru că ne câștigăm pâinea cea de toate zilele. Omul poate și vrea să fie acceptat pentru ceea ce este; își dorește să fie apreciat, respectat și iubit. Să dăruiască și să primească atât cât simte că merită.